Aflați în plină eră a digitalizării comerțului, asistăm în ultima perioada la așa-numitul fenomen ”online transitioning”, adică, din ce în ce mai multe afaceri din aproape toate domeniile existente pe piață se mută din offline în online. Cetățeanul contemporan preferă să își vizualizeze produsele pe care și le dorește online, iar după câteva click-uri și la câteva zile distanță, produsele îi sunt livrate la ușă. Această schimbare de mentalitate socială a fost reperată rapid de către comercianți care au înțeles că bătălia adevărată în acest moment este online.
Totuși, în verva continuă și în scopul obținerii unei poziții online cât mai avantajoase în raport cu ceilalți competitori de pe piață, unele persoană uită (sau pierd din vedere) elemente esențiale, care, deși la o primă vedere ar părea minore, chiar insignifiante, la o analiză mai atentă am putea ajunge la concluzia că un astfel de detaliu considerat minuscul poate crea o problemă mult mai mare decât era așteptat. În prezentul articol ne vom opri asupra unei probleme uzuale, des trecută cu vederea, și anume: drepturile de autor asupra fotografiilor ori asupra imaginilor. Da, acel ”copyright” despre care toată lumea a auzit dar aproape nimeni nu știe exact în ce anume constă.
În primul rând, când vorbim despre mediul online, ne referim la tot ceea ce înseamnă social media, bloguri, forumuri, publicații online, site-uri de vânzare ori de prezentare etc. Atât timp cât o imagine este prezentată pe un website, fără a fi indicată sursa, autorul sau alte date relevante, poate fi vorba de o încălcare a drepturilor de autor ale unei persoane indiferent de platforma unde s-a concretizat publicarea respectivei imagini.
Dar ce anume sunt aceste drepturi de autor? Într-o formulare succintă, drepturile de autor reprezintă ansamblul prerogativelor legale de care se bucură autorul cu referire la opera creată de el. În alte cuvinte, copyright-ul reprezintă dreptul fiecărui autor de a hotărî soarta propriei creații. În acest sens, autorul operei hotărăște când o aduce la cunoștință publică, în ce formă, cât o menține expusă, eventual cine are dreptul să o utilizeze. Într-un limbaj metaforic, autorul unei opere are tot dreptul să spună ”asta e opera mea și fac ce vreau cu ea!”.
În România există o lege care reglementează aceste raporturi, respectiv Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conform acestei legi este considerat autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. Atât de simplu încât pare banal. Și ar fi într-adevăr simplu, dacă nu ar fi de fapt extrem de complicat!
Conform articolului 7 din Legea menționată anterior, Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, iar mai apoi la litera f) din enumerare sunt menționate operele fotografice. În alte cuvinte, fotografiile cad sub incidența Legii! Mai cu seamă utilizarea lor fără a respecta prevederile legale în materie.
”Copyright-ul” are în componența sa alte două tipuri de drepturi: drepturile morale și drepturile patrimoniale. Diferența esențială dintre cele două atribute ale dreptului de proprietate (asupra unei imagini) este aceea că drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări. Printre drepturile morale prevăzute de lege, putem enumera:
- dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică;
- dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
- dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică;
- dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;
- dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.
Prin drepturi patrimoniale se înțeleg acele drepturi distincte de cele enumerate anterior și exclusive ale autorului de autoriza, respectiv de a interzice:
- reproducerea operei;
- distribuirea operei;
- importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate, cu consimţământul autorului, după operă;
- închirierea operei;
- împrumutul operei;
- comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
- radiodifuzarea operei;
- retransmiterea prin cablu a operei;
- realizarea de opere derivate.
Un alt element esențial la care face referire Legea 8/1996 în ceea ce privește domeniul drepturilor de autor privind operele fotografice este dreptul de suită. Astfel, autorul unei opere originale de artă grafică sau plastică ori al unei opere fotografice beneficiază de un drept de suită, acesta reprezentând dreptul de a încasa o cotă din preţul net de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări de către autor. Mai mult decât atât, autorul operei are și dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa.
Aceeași Lege 8/1996 prevede totuși și o serie de excepții, adică, situații în care sunt permise utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștință publică, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații. Totuși, există și o condiție a unei astfel de utilizări, respectiv, această utilizare să fie conformă bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor.
Cu titlu de exemplu, este permisă reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice. În acest context, există totuși o limitare: dacă imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale, atunci o astfel de reproducere nu este permisă!
În toate cazurile în care este reprodusă o operă grafică, trebuie să se menţioneze sursa şi numele autorului, cu excepţia cazului în care acest lucru se dovedeşte a fi imposibil, iar în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menţioneze obligatoriu şi locul unde se găseşte originalul.
Nerespectarea drepturilor de autor poate atrage răspunderea în materie civilă a persoane care nu a respectat prerogativele de proprietate ale altei persoane asupra unei opere. Această răspundere nu este una tocmai ușoară, întrucât, daunele pecuniare la care este îndreptățit deținătorul drepturilor de proprietate asupra imaginii ori a fotografiei se pot ridica la sume cu surprinzător de multe zerouri. Dacă dorești să afli care sunt condițiile în care poți utiliza o opera fotografică pe site-ul tău, te invităm să lecturezi rapid și articolul dedicat acestui subiect.
Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/9XfSFjcwGh0